Rishikesh
După plecarea fizică a Maestrului Său, Baba Sawan Singh, Maestrul a mers în Rishikesh și a trăit acolo cinci luni de zile. În timpul șederii Sale în Rishikesh, Sant Kirpal Singh a spus într-o zi: „Ei bine, Lăsați-mă să fac câteva chapati pentru voi,” apoi a preparat niște chapati minunate pentru toți. Apoi El a spus familiei Sale și celor care au fost cu El: „Vă prepar chapati azi, însă în viitor nu veți mai petrece atâta timp ca și până acum cu mine.”
Într-o zi s-a întâmplat ca Maestrul să șeadă în meditație pe o stâncă, iar apa râului a început să crească. Taiji împreună cu câteva persoane au asistat la momentul când din apă a apărut o figură de femeie foarte decorat îmbrăcată în haine de culoare roșie și a venit către Maestru. Văzând-o, ei au făcut zgomot, apoi ea a dispărut.. Apoi Maestrul le-a spus:„A fost Gangaji.” Este zeița care trăiește în râul Gange. Râul Gange este foarte curat, apa este atât de clară încât puteți vedea chiar și pietricelele de la fundul apei. Este o tradiție în India, ca după incinerarea unui cadavru, toate oasele morților sunt aruncate în râul Gange. Resturile a milioane de oase sunt deja acolo.
Această Ganga Mata întrebase Maestrul: „Acum apa e plină de oase. Ce să fac? Lasă-mă să ies din ea, dă-mi munca Ta sfântă. De această munca de acum m-am săturat foarte mult.” Maestrul a asigurat-o: „Va veni un timp, când și eu îți voi da de asemenea și ție de lucru.” Maestrul îi iubește pe toți, indiferent dacă aceștia sunt zei și zeițe, ori avatari, dacă ei cer harul Maestrului, El îi ajută și pe ei.
Când Maestrul meu și-a părăsit corpul, a trebuit să mă duc în sălbăticie. Am avut câteva experiențe în junglă și locuri izolate timp de cinci sau șase luni. Am mers în Rishikesh, patria teologiei hinduse, ca să zic așa. Shivananda, care a plecat deja în lumea de dincolo, a trăit acolo, precum și mulți alți yoghini de asemenea. Am mers acolo și am trăit în junglă, peste râu. Am întâlnit toata lumea. Cu toții erau luptători intelectuali, cluburi de dezbateri, cu toții făceau acești pași elementari: cum să spună rugăciuni, cum să facă anumite rituri și ritualuri. Iar majoritatea lor practicau hata yoga. Desigur, cu tot respectul pentru aceasta, face o condiție fizică bună – este în regulă.
A mai fost încă un camarad, care încă trăiește, pe nume Raghuvacharya. Acum este un om bătrân – cred că are o sută șase sau șapte ani – dar el este foarte agil. Când m-am dus să-l văd, oamenii au spus: „Oh, lui nu-i pasă de nimeni.” Când am fost la o distanță de aproximativ o sută sau o sută și cincizeci de metri depărtare, el a apărut. El ședea pe picioarele sale. El m-a privit și s-a ridicat. Oamenii au spus: „E ciudat. Nu i-a păsat de nimeni până acum, iar acum s-a ridicat în picioare.” El a venit în față și m-a întâlnit și am avut o discuție. Iar din discuție am aflat că el putea merge in primul nivel: în Sahasrar. Am întâlnit doar un singur om care a transcens corpul și a ajuns în primul nivel. El a spus că ceea ce el a învățat prin a merge prin toate Shastrele, Vedele și Upanishadele, „Am putut să aflu câte ceva, însă Tu vorbești despre acestea de la Tine însuți!”